Ne-am obișnuit ca, în majoritatea distopiilor, fie ele tratate literar sau cinematografic, proliferarea vegetalului să fie un semn al extincției, al invaziei iraționalului nestrunit, al sălbăticiei distructive, al opresiunii malefice a lianelor, pețiolurilor, staminelor, nervurilor, a liberului (ce ciudat sună!), adică al complexului de vase prin care circulă seva.Făcând apel la celebrul vers al lui Lorca (Verde, cât te iubesc, verde), expoziția dorește să restituie sensurile pozitive ale vegetalului, să vorbească în termenii artei despre miracolul clorofilei, al culorii verde ca principiu vital.
Poate un zid cotropit de un ocean de verde, un templu înecat în frunze, controlat de furia cotropitoare a plantelor să-și preschimbe semnificația tradițională? Ne putem oare imagina că ne aflăm în fața unei săli de expoziție în care invazia vegetalului este un semn limpede de regenerare și o promisiune de viață nouă? Răspunsul acestei construcții expoziționale este unul lipsit de ezitări. Un răspuns pe care însă doar îl va sugera, și pe care publicul sper să-l și formuleze, pe măsură ce expoziția va crește sub ochii săi.
Cristina Bolborea
Curator: Cristina Bolborea
Expoziția poate fi vizitată până în data de 12 noiembrie 2023.
Poate un zid cotropit de un ocean de verde, un templu înecat în frunze, controlat de furia cotropitoare a plantelor să-și preschimbe semnificația tradițională? Ne putem oare imagina că ne aflăm în fața unei săli de expoziție în care invazia vegetalului este un semn limpede de regenerare și o promisiune de viață nouă? Răspunsul acestei construcții expoziționale este unul lipsit de ezitări. Un răspuns pe care însă doar îl va sugera, și pe care publicul sper să-l și formuleze, pe măsură ce expoziția va crește sub ochii săi.
Cristina Bolborea
Curator: Cristina Bolborea
Expoziția poate fi vizitată până în data de 12 noiembrie 2023.