Unrushed Motion

Mișcarea este atributul vieții. Totul este mișcare, vibrație...În cele mai imobile lucruri există mișcare, într-o piatră există mișcare, faptul că noi nu o percepem nu înseamnă că nu există, înseamnă că nu avem un sistem de referință corect pentru a percepe această mișcare.

Arta ceramicii se ocupă cu producerea de pietre cu valențe diverse de la utilitar spre spiritual și sufletesc. Există o mișcare a materiei prime din care a fost și este făcută ceramica și această mișcare poate fi definită ca fiind lentă deoarece sunt intervale de timp în care obiectele create au nevoie de o perioadă de uscare, apoi de o perioadă de ardere.

În lentoarea impusă de pământ, lut, argilă am găsit explicația unui demers expozițional numit “Mișcare negrăbită” al celor două colege artiste: Liliana Marin și Raluca Pârlițeanu.

Iulian Vîrtopeanu

Unrushed motion sau, mai pe românește, „Organisme vii” în repaus

Liliana Marin (n. 1981) și Raluca Pârlițeanu (n. 1999), ploieștence prin adopție (Liliana) și naștere (Raluca), ambele absolvente ale Universității de Artă și Design din Cluj, expun în galeria Galateea între 14 februarie și 25 martie a.c.

Reunite sub flamboaiantul titlu Unrushed Motion, ceramica celor două expozante „se concentrează pe surprinderea mișcării, pe dinamismul formei, nefiind nimic altceva decât observații, despre sine și despre lume, exprimate cu ajutorul formelor organice, geometrizate și abstractizate.” Mișcarea, acea motion, ne spun artistele în continuare, „se poate traduce atât prin fiecare gest de unduire, răsucire subtilă ce generează transformări asupra materiei, cât și prin zbucium, conflict, totul pentru a accentua ideea de intensitate a emoțiilor, a trăirilor personale.”

Dar care e drumul devenirii unei lucrări ceramice? Deși răspunsul nu e simplu și univoc, putem spune, totuși, că e transformarea unei entități, a unei materii prime, pământ în cazul nostru, într-o formă. Liniștea acestor pământuri e tulburată când și când, spre bucuria noastră, de mișcarea imprimată de un ceramist, făcând astfel ca ea, forma, sa devină, așa cum ne arăta Aristotel încă acum mai bine de două mii de ani, un anumit lucru a cărui esență e strâns legată de natura materiei.

O mare schimbare este această întreagă mișcare ce face ca obiectele noastre să fie niște „organisme vii”. Iată-le aici într-o ipostază de astâmpăr, de odihnă, de tihnă, de pace. În repaus.
Dacă pământul, această cea mai comună și mai răspândită materie din lume, care, tocmai datorită banalității sale, pe mulți îi descurajează și îi fac să-i arunce cel mult o privire fugară, pe ceramist îl fac să-i caute esența, fibra ei profundă.

Liliana Marin și Raluca Pârlițeanu ne îmbie să citim, să vedem profunzimile sufletelor lor. Doar așa le vom cunoaște. Ca oricare dintre noi, ele percep altfel lucrurile, întrucât acestora le acordă noi înțelesuri modelate după propriile lor norme de valori. Ele văd altceva în lume, ele văd în lucrările lor sensurile pe care ele însele le pun în acestea.

Privește fiecare obiect ca și cum ochiul tău s-ar afla înăuntru, ceea ce ar putea însemna: trăiește înăuntrul realității, împărtășindu-i impulsurile, mișcările! – pare a fi îndemnul artistelor.

Privitorul va fi răsplătit pentru osteneala sa.
Cristina Bolborea

Curatori:
Cristina Bolborea & Iulian Vârtopeanu
Parteneri media:
Modernism.ro, Jurnalul Bucureștiului, Intell News, Leviathan, ArtLine, Revista Arta.
Partener:
Workspace Studio, Inkad