UMBRELE ALBULUI
17 aprilie - 14 mai, 2013
Artiști expozanți: Adela Bonaț, Cristina Bolborea, Andreea Brăescu, Mana Bucur, Vasile Cercel, Gherghina Costea, Georgiana Cozma, Daniela Făiniș, Ovidiu Ionescu, Marta Jakobovits, Gabriela Simona Kolozsi, Lucia Lobonț, Maria Cara Olteanu, David Olteanu, David Leonid Olteanu, Imola Jakabos Olsefszky, Monica Pădureț, Cristina Popescu Russu, Oriana Pelladi, George Tiutin, Titu Toncian, Iulian Vîrtopeanu, Ioana Șetran.
Curatori: Gherghina Costea și Vasile Cercel "Lucrările din material ceramic ale artiştilor expozanţi, reunite în această prezentare, diferite ca limbaj plastic şi opţiune stilistică, ne propun spre lecturare rafinate valenţe ale expresivităţii porţelanului şi gresiei. Elementul comun ce străbate şi uneşte aceste lucrări este albul masei ceramice vitrifiate, culoare simbol ce străluceşte datorită umbrelor sale.
Simbolismul cromatic s-a dezvoltat şi diversificat pe parcursul istoriei, culoarea albă ocupând un loc de cinste în ierarhia semnificaţiilor: lumina, puritatea, virtutea, pacea, armonia, sinceritatea. Simbol Yang, diurn, masculin, albul şi energia subtilă a luminozităţii lui acționează involuntar asupra psihicului şi mentalului uman influenţându-le." Vasile Cercel, aprilie 2013 |
Valențele porțelanului Umbrele albului însumează efortul curatorial al ceramiștilor Gherghina Costea și Vasile Cercel. Materialul cel mai potrivit pentru studiul „albului ceramic” este porțelanul, ale cărui calități tehnice sunt exploatate de cei douăzeci și trei de artiști expozanți. Cu sensibilitate, porțelanul ajunge la empatizarea cu artistul având capacitatea să transmită privitorului energia creatoare a ceramistului: delicatețea și fragilitatea formelor organice, asemeni lucrărilor Gherghinei Costea, Cristina Popescu Russu, Ioana Șetran. Cu aceeași ușurință, porțelanul trece de la starea de receptor (și aici mă refer la calitățile lui docile) în postura de emițător, angajând artistul într-un travaliu de manipulare a materialului, în care personalitatea artistului se supune porțelanului. Dar, fiecare ceramist descoperă materialul prin simbioza cu acesta/ prin dialog/ sau din contră, printr-un proces asiduu. Docilitatea porțelanului dezvăluie libertatea lăuntrică a sevei ce pulsează în plante în lucrările Gherghinei Costea. Ceramista capturează fluiditatea pe care o transformă în pulsație a liniei și în radiografie a țesutului organic. Ea investighează albul din lăuntru și surprinde posibilitățile de regenerare, adică pulsul vieții duhovnicești, albul veșniciei (cum însăși afirmă) – „Viața duhovnicească este să pășești pe zăpadă și să nu lași urme”, pr. Marcu Manolis. Structuri orientale dinamizate diferit, vin să reveleze structura interioară, unui receptor cu o conformație asemănătoare și aici mă refer în special la instalațiile ceramice ale lui Vasile Cercel. Din seria lucrărilor cu iz oriental amintesc lucrările lui George Tiutin, Titu Toncian, Marta Jakobovits, Mana Bucur și Lucia Lobonț. Relația dintre bidimensionalitate și tridimensionalitate este fin sugerată în lucrările Cristinei Popescu Russu. Forma concentrată, delicatețea și linia poetică conturează haikú-urile Cristinei Popescu Russu. Tranziția de la lumină la umbră este construită idioritmic de Georgiana Cozma prin formulele/sunet - foi de porțelan suspendate. Binomul suprafață - relief scoate în evidență povestea peisajelor melancolice cu iz portughez în lucrările Cristinei Bolborea. Bufnița devine pecetea unei stări, în basoreliefurile Monicăi Pădureț. Andreea Brăescu creează grafisme pe o linie ce amintește de compozițiile lapidare și ermetice ale catalanului Juan Miró. Unitatea figurativă a ronde-bosse-ului sculptural creează lucrarea Simonei Kolozsi. Simfonia abstractă a mișcării apare în compoziția lui David Leonid Olteanu. Structura ritmică a modulului – unu și multiplu, este subliniată de lucrările cuplului Mariana Cara Olteanu / David Olteanu. Mici curbe de tensiune/flexiune redau poezia mișcării vălurite în lucrările Imolei Jakabos. Valențele tehnice ale porțelanului sunt explorate în structura de monolit prin intruziuni de diorit - și aici mă refer la glazurile transparente care sparg unitatea ansamblului - din lucrarea lui Ovidiu Ionescu. Accente expresioniste vin să contureze portretele Danielei Făiniș. Estetica fragmetului definește torsul Orianei Pelladi. O sinteză futuristă (și aici nu mă refer mot à mot la „Nud coborând o scară” de Duchamp, ci la o extrapolare a conceptului mișcării) o întâlnim în lucrarea Adelei Bonaț. Cu o notă de umor urban, Iulian Vîrtopeanu își surprinde personajele în sentințe filosofice. Raluca Băloiu |
activati oricare din imagini pentru a intra in varianta slideshow >>>
