Parteneri media:
Modernism.ro, Jurnalul Bucureștiului,
Intell News, Leviathan, ArtLine
Modernism.ro, Jurnalul Bucureștiului,
Intell News, Leviathan, ArtLine
Multă culoare și ceva geometrie
Ana Fleșner, Carmen Ioniță, Elena Pîrvu, Matei Siminic, Andreiana Stanca și Ana Maria Stroie (studenți ai Departamentului Ceramică – Sticlă – Metal din cadrul Universității Naționale de Arte din București), împreună cu Cristina Bolborea (coordonatorul acestui proiect) expun, în perioada 29 martie – 22 aprilie a.c., piese din pământuri colorate.
Pornind de la figurile de bază ale geometriei (pătrat, cerc, triunghi) și știind că frumusețea a fost, dintotdeauna, bănuită că este rodul potrivirii subtile a unor relații matematice, ucenicii (aproape vrăjitori) aici prezenți demonstrează că ceramica, această veche îndeletnicire umană pe cale să-și piardă noima, este cea mai frumoasă meserie din lume.
Pătratul (enigmatic în simplitatea lui, una dintre figurile geometrice cel mai frecvent și universal folosite în limbajul simbolurilor), cercul (mai întâi un punct extins, cu a sa mișcare circulară perfectă, imuabilă, fără început și fără sfârșit) și triunghiul (a cărui structură distinctă o regăsim în lumea minerală și vegetală) sunt puncte de plecare în construcțiile ceramice.
Argila în sine e folosită ca mijloc unic de decorare prin simpla combinare de pământuri colorate (cu oxizi metalici sau pigmenți) pentru a se obține o încrustare, aleatorie sau deliberată. Rezultă, astfel, efecte de culoare prin simpla alăturare a unor foi ce sunt aranjate, împăturite, presate, tăiate și, la final, organizate într-o compoziție mai mult sau mai puțin precisă. De la alb curat și rozuri pastelate până la negru, brunuri închise sau albastruri profunde, spectrul larg de porțelan colorat și intarsiat oferă o gamă vastă de posibilități plastice.
Aceste tehnici au o lungă tradiție. Le întâlnim atât în Egiptul antic, în vechea Chină, la romani, în Anglia medievală (sub numele de encaustic tiles), în Coreea secolelor al XII-lea și al XIII-lea (mishima), în Anglia victoriană (agateware), în Italia (drept millefiori), precum și în Japonia (nerikomi și neriage).
Și, parafrazând sugestia jurnalistului William H. Grimes de a merge la Sant’Eustachio Coffee din Roma pentru a bea o cafea bună, vă vom îndemna ca, atunci când vă vine, irepresibil, cheful să vedeți ceramică de bună calitate...mergeți să vedeți, la Galeria Galateea, expoziția Multă culoare și ceva geometrie.
Cristina Bolborea
Ana Fleșner, Carmen Ioniță, Elena Pîrvu, Matei Siminic, Andreiana Stanca și Ana Maria Stroie (studenți ai Departamentului Ceramică – Sticlă – Metal din cadrul Universității Naționale de Arte din București), împreună cu Cristina Bolborea (coordonatorul acestui proiect) expun, în perioada 29 martie – 22 aprilie a.c., piese din pământuri colorate.
Pornind de la figurile de bază ale geometriei (pătrat, cerc, triunghi) și știind că frumusețea a fost, dintotdeauna, bănuită că este rodul potrivirii subtile a unor relații matematice, ucenicii (aproape vrăjitori) aici prezenți demonstrează că ceramica, această veche îndeletnicire umană pe cale să-și piardă noima, este cea mai frumoasă meserie din lume.
Pătratul (enigmatic în simplitatea lui, una dintre figurile geometrice cel mai frecvent și universal folosite în limbajul simbolurilor), cercul (mai întâi un punct extins, cu a sa mișcare circulară perfectă, imuabilă, fără început și fără sfârșit) și triunghiul (a cărui structură distinctă o regăsim în lumea minerală și vegetală) sunt puncte de plecare în construcțiile ceramice.
Argila în sine e folosită ca mijloc unic de decorare prin simpla combinare de pământuri colorate (cu oxizi metalici sau pigmenți) pentru a se obține o încrustare, aleatorie sau deliberată. Rezultă, astfel, efecte de culoare prin simpla alăturare a unor foi ce sunt aranjate, împăturite, presate, tăiate și, la final, organizate într-o compoziție mai mult sau mai puțin precisă. De la alb curat și rozuri pastelate până la negru, brunuri închise sau albastruri profunde, spectrul larg de porțelan colorat și intarsiat oferă o gamă vastă de posibilități plastice.
Aceste tehnici au o lungă tradiție. Le întâlnim atât în Egiptul antic, în vechea Chină, la romani, în Anglia medievală (sub numele de encaustic tiles), în Coreea secolelor al XII-lea și al XIII-lea (mishima), în Anglia victoriană (agateware), în Italia (drept millefiori), precum și în Japonia (nerikomi și neriage).
Și, parafrazând sugestia jurnalistului William H. Grimes de a merge la Sant’Eustachio Coffee din Roma pentru a bea o cafea bună, vă vom îndemna ca, atunci când vă vine, irepresibil, cheful să vedeți ceramică de bună calitate...mergeți să vedeți, la Galeria Galateea, expoziția Multă culoare și ceva geometrie.
Cristina Bolborea
Imagini ale lucrărilor expuse în galerie (click pe imagine pentru a intra în modul slideshow).
