MANA BUCUR
n. 1951
|
Desenele, schiţele premergătoare lucrărilor Manei Bucur, trădează afinitatea pentru sculptură şi pentru un delicat grafism, pe care-l regăsim condus cu abilitate în semnele caligrafiate pe unele dintre obiectele de porţelan – regal al ceramicii – oferind un aer de eleganţă.
De ce creez obiecte ceramice? Îmi place desigur să şi desenez, să pictez, să sculptez – iar în final să văd cum prin foc se transformă totul, ca o magie. Pentru mine a fost o decizie timpurie să fac ceramică, iar acum îmi dau seama din ce în ce mai mult că am făcut o alegere bună. Există foarte multe modalităţi de expresie în variate materiale cum ar fi argila, gresia, faianţa, porţelanul. Chiar dacă ele sunt asociate mai degrabă cu zona decorativă, aceste materiale pot reda foarte subtil expresii ale unor stări, obsesii, idei la fel de bine ca orice material folosit în alte sfere artistice. Ca orice artist, mă preocupă teme majore şi minore deopotrivă. Eu le numesc obsesii şi pot să spun că am două astfel de obsesii. Una dintre ele ar fi ideea majoră a dualităţii vieţii. Dualităţile ne urmăresc pe tot parcursul vieţii : benefic/malefic, angelic/demonic, bine/rău, pacific/belicos, adevăr/minciună ca să enumăr doar cîteva dintre ele. Cealaltă obsesie a mea, care-şi are originile chiar în copilărie, este legată de ideea de cub sau a enigmaticei cutii închise, generatoare de mister şi dorinţa de descoperire. Cutia poate fi o surpriză plăcută sau cât se poate de neplăcută.....Momentul “prima vista” al unei cutii sau al unui ambalaj este plin de mister/surpriză. Acesta este momentul pe care vreau să-l imortalizez de fapt în lucrările mele. Deschiderea cutiei topeşte mirajul, indiferent dacă ceea ce găseşti inăuntru este bun sau rău....Un titlu precum « Capcane » este o direcţionare pentru decriptarea a ceea ce vreau să exprim. |
|
