IOANA STEPANOV
n 1942
|
…”Placerea pentru imaginea frusta, putin bolnavicioasa, pentru suprafata rugoasa explica si preferinta ei pentru gresie, pentru o expresie bine consolidata, care cultiva forma de o anume clasicitate, inscrisa strict destinatiei sale. Dupa un exercitiu imaginativ extrem de bogat de-a lungul secolelor, pe care ceramica l-a dezvoltat, lucrarile Ioanei Stepanov incearca sa aduca in discutie datele primare ale limbajului. Frumusetea simpla, gestul, care da expresia materiei amorfe, o scriitura retinuta si ea in datele unei geometrii severe. Experimentele ei nu se inscriu in zona exploatarii decorativului, ci a problematicii puse de material, expresia volumului, jocul pe suprafata, detaliul, iar asocierea acestora lasa camp liber imaginatiei. Descoperim cu cata eficienta foloseste in obiectele sale fragmentul, suprapunerile, stratificarea; toate acestea ne duc cu gandul, fara sa vrem, la forme ce tin de arheologia imaginii. In lucrarile sale este un amestec de nou si vechi, de natural si de elemente artificiale, de structuri robuste si detalii subtile, prin care acest material cameleonic poate sugera ductul moale al textilului sau acuratetea pietrei, poate fi el insusi sau orice altceva. Ce poti face cand trebuie sa te confrunti cu el? Provocator, intr-un joc dur si agresiv, el iti da sansa sa te exprimi. Ioana Stepanov mediaza intre posibilitati nelimitate si un spirit critic care face ca multe dintre incercarile sale sa nu atinga finalitatea…”.
Maria – Magdalena Crisan, critic de arta, 2002 |
