IOANA SETRAN
n. 1936
|
Pentru mine, studiul naturii în accepţiunea generală de lume vie reprezintă o permanentă preocupare artistică. După o perioadă în care m-au interesat în special tainele şi multiplicitatea formelor lumii vegetale, am demarat un „ciclu deschis” – practic nelimitat – de miniaturi din porţelan...
„Insectele” mele nu au de-a face cu entomologia – iată de ce le-am numit Fiinţe vii. Sunt mai degrabă agregări imaginare, combinaţii de segmente reale, sunt hibrizi fără precedent în natură. Apelez uneori la soluţii de transfer între regnuri, şi se întâmplă din când în când ca frunzele să se preschimbe în elitre, în aripi. În lucrările mele, o importanţă majoră o are funcţia cantitativă a limbajului. De obicei nu expun aceste Fiinţe vii ca entităţi individuale, ca unicate, ci în colonii, ca populaţie. (Funcţia cantitativă este justificată şi de o evidenţă statistică: trei sferturi dintre creaturile pământene sunt insecte.) Nu folosesc niciodată culori „mimetice”: albul imaculat al Fiinţelor vii este un indiciu al aspiraţiei mele către puritate, către armonie. Pe de o parte, albul cenzurează aspectele feroce, terifiante, iar pe de alta, la nivel artistic, evidenţiază jocul umbrelor şi al luminilor. Cred că delicateţea şi duritatea porţelanului se potrivesc minuţiei cu care lucrez. Efortul meu este răsplătit pe deplin ori de câte ori micile mele structuri fragile trec „proba focului”. Ioana Şetran
|
