GHEORGHE CRĂCIUN
n. 1946
|
Ceramica se naşte din conlucrarea elementelor primordiale – pamînt, apă, foc . Pornim de la un material docil care se lasă modelat, chiar dacă are o memorie proprie şi se desăvârşeşte prin proba focului. Lutul îmi permite să mă joc cu el, să construiesc şi să ascund în el ideile mele. Când tragi la roată sau modelezi liber, acest lucru te face să te simţi un mic demiurg (creator).
Am făcut parte din începuturile a ceea ce se va numi „şcoala de ceramică de la Cluj”. Intâi am îmbrăţişat sticla, dar în paralel am facut şi ceramică, în funcţie de condiţiile materiale disponibile la un moment dat. De multe ori am împrumutat rezolvări ale formei din cele două discipline. Materialele te obligă, iar împrumuturile devin surprinzătoare şi expresive. Aş putea susţine că mă interesează îndeosebi FORMA, folosindu-mă de tehnica şi tehnologia sticlei şi mai ales de tehnologiile mult mai generoase ale ceramicii. De fiecare dată am ascuns în formă un conţinut, refuzând apelativul de „decorativ”. Mă interesează forma expresivă dusă chiar până la grotesc, dacă e nevoie, dar să poată comunica un CONŢINUT. |
