CARTE - JURNAL
Aniela Ovadiuc și Daniela Frumușeanu
6 - 24 septembrie, 2012
Expoziţia a fost vernisată de scriitorul Dan Mircea Cipariu. Tot în cadrul aceluiaşi eveniment expoziţional, miercuri, 12 septembrie 2012, de la ora 19.00, la Galeria Galateea a avut loc lansarea volumului "Jurnal filosofic 1994-2007" - autor, George Nicolaie Năstasie. Cuvant introductiv : criticul literar Daniel Cristea-Enache.
Cele două artiste au operat deopotrivă cu transferul de imagine, cu intervenţia, tuning-ul şi colajul. Tehnicile folosite sînt personale. În ceea ce priveşte subiectul, acesta reprezintă mai mult decît un pretext. Putem spune că Jurnalul & Carteareprezintă o întîlnire fericită între semn vizual şi simbioza mesajului cu formă.
|
Creația Anielei Ovadiuc și a Danielei Frumuşeanu se întâlneşte sub semnul cãrţii, prin două mijloace artistice diferite ca expresie plastică - ceramică, respectiv textile-imprimerie. Cartea-obiect, elementul comun al celor două artiste, nu este doar o simplă înşiruire de idei, ci o modalitate de ilustrare a propriilor trăiri şi sentimente din trecut. Cartea devine astfel, un jurnal dar şi o analiză introspectivă redată printr-o simbolistică aparte. Mai mult decât atât, aceasta capătă valențe curative, terapeutice, pentru artist, şi probabil şi pentru privitor...
Aniela Ovadiuc şi Daniela Frumuşeanu se destăinuie publicului într-un jurnal-carte-obiect. Filă cu filă, în cele 12 pagini, Aniela cercetează arheologic propria existență. Printr-un efort de memorie afectivă, Aniela se descoperă şi se redescoperă într-un timp al copilăriei, al întâmplării, al senzațiilor. Artista sondează timpul psiholigic, asemeni lui Marcel Proust în „À la recherche du temps perdu”, pornind astfel într-o aventură lăuntrică dictată de timp, descoprind pe parcurs, trăiri în subconștient, pe care le redă prin mesaje codificate şi semne grafice... Aniela reconstituie trecutul nu ca durată consumată, ci ca exercițiu de percepere afectivă. Prin cartea sa, Aniela porneşte în căutarea propriei existenţe: „Jurnalul meu are 12 pagini. 12 este numărul meu, ziua mea de naștere care conține, întâmplător sau nu, multe conotații simbolice. Coperțile interioare sunt în alb şi negru - alb este viitorul ... urmează să fie scris, negrul - este ceea ce nu pot rosti, mărturisi, scrie...sunt acele informații, senzații, întâmplări deja sedimentate în inconștient. Pe celelalte pagini se află familia, oamenii speciali pe care eu i-am denumit călăuzitori, prieteni și persoane apropiate care și-au conturat importanța în viața mea și nu în ultimul rând, eu, cea care deschide și închide jurnalul”. Daniela Frumuşeanu completează „Cartea - Jurnal” printr-o alchimie a sentimentelor. Artista redă umbra cărții prin modalități de expresie esențializate, înconjurând galeria, învăluind-o în simboluri cu referire directă la propriile gânduri și experiențe trăite. Jurnalul ei nu este doar o mărturisire despre artă și viață, dar și un act de curaj. Astfel, cartea-memorie devine artă-terapie. „Arta vindecă sufletele, iar acțiunile noastre creative, indiferent de natura lor, au un conținut magic și salvator.” Imensa carte de 2 metri are un puternic impact asupra privitorului, amintindu-mi de instalațiile artistului Ion Bitzan. Astfel, prin dimensiunile augmentate, jurnalul Anielei Ovadiuc și al Danielei Frumuşeanu poartă o confesiune cu mesaje mult mai vizibile. Text: Raluca Bãloiu Curator: Aniela Ovadiuc |
activati oricare din imagini pentru a intra in varianta slideshow >>>
Aniela OVADIUC:
„Mi-am asumat acest dublu rol de curator şi artist“ „Colaborarea mea cu Daniela Frumuşeanu a început în 2010, în cadrul unui proiect româno-american, numit «Vestul întîlneşte Estul», o sesiune de lucru dezvoltată, de asemenea, pe ideea de carte-obiect. Daniela este un om extrem de energic; coordonează numeroase proiecte şi îşi susţine puternic studenţii. Constatînd pasiunea comună pentru carte, am fost interesată de a dezvolta o relaţie profesională dincolo de respectiva poveste a întîlnirii dintre Est şi Vest. Am ales să lucrez cu Daniela Frumuşeanu, dincolo de afinităţile dintre noi, pentru a realiza o interferenţă între două medii artistice distincte, în cazul acesta ceramică şi artă textilă. Cel mai important este că expoziţia arată aşa cum ne-am dorit. Au existat mai multe probleme pe parcurs, pe care nu le mai amintesc deoarece acestea au fost depăşite. Expoziţia de la Galateea reuneşte practic două jurnale. Amintita galerie este, într-adevăr, modernă, iar expoziţiile organizate încă de la reînfiinţarea sa, în 2011, sînt de înaltă ţinută. De altfel, Galateea a intrat şi în circuitul internaţional. Un proiect de expoziţie trebuie să se adreseze în primul rînd spaţiului avut la dispoziţie. Este deosebit de important ca lucrările să poată fi privite cum doreşte artistul, să poată fi puse în evidenţă şi să trăiască laolaltă cu celelalte artefacte. Am dorit să realizez o expoziţie aparte, prin care să spargem monotonia, prin care să arătăm că se poate face ceva şi altfel decît este obişnuită toată lumea. Am dorit, de asemenea, să spargem, la figurat vorbind, perspectiva spaţiului închis al galeriei. Revenind, cartea-jurnal pe care o propun conţine principalele etape ale traseului meu în timp, dar şi profesional. O pagină este dedicată familiei, o alta călăuzitorilor mei, profesori şi oameni care au exercitat o puternică influenţă asupra mea. Există o filă specială cu prietenii. Am imortalizat şi o sumă de personaje din cercurile socio-profesionale în care am activat. Coperţile interioare sînt una albă şi una neagră, în ideea că unele lucruri nu pot fi mărturisite, iar altele urmează a fi scrise. Pe pagina albă am lipit file extrase din jurnalul personal, scrise de mînă, acestea putînd fi luate de vizitatorii expoziţiei. Nu este vorba despre jurnalul original; am copiat pasaje pe o hîrtie veche, îngălbenită şi nu am folosit copiatorul, ci am preferat să caligrafiez respectivele pasaje. Munca de curatoriat este energofagă şi cronofagă, fiind pe o cu totul altă lungime de undă decît cea artistică. Mi-am asumat acest dublu rol de curator şi artist pentru a controla cît mai bine punerea în practică a proiectului iniţial. În prezent, clasificările privind arta nu mai sînt atît de rigide ca în trecut, modul de abordare s-a schimbat, tehnicile mixte ocupînd prim-planul activităţii multor artişti. Transmiterea mesajului devine mai importantă decît mediul artistic.“ |
Carte & Jurnal la Galateea
Mihai Plămădeală, Observator Cultural „Stagiunea“ de toamnă a Galeriei Galateea s-a deschis pe 6 septembrie 2012 cu o nouă (dublă) expoziţie-eveniment: Carte, a Anielei Ovadiuc, artist şi curator, şi Jurnal, a Danielei Frumuşeanu, artist şi profesor la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. Este vorba despre o asociere premeditată cu patru luni înainte, al cărei numitor comun este, la nivel morfologic, abordarea mixed media. Conceptual vorbind, miza este relaţia dintre parte şi întreg, dintre original şi reproducere. Expoziţia este structurată sub forma unei instalaţii alcătuite din două elemente: cartea-obiect a Anielei Ovadiuc, cu file mobile de 2 x 2 metri (din lemn), cu imagini (pe plăci) ceramice insertate, însoţite de texte caligrafiate şi banda textilă (cu imagini imprimate) de 20 de metri a Danielei Frumuşeanu, care porneşte de pe coperţile „cărţii“ pentru a traversa podeaua şi trei pereţi ai galeriei. Laitmotiv sînt literele şi alternanţa acestora cu imaginile. Trebuie să menţionăm că instalaţia a fost gîndită în relaţie cu tipul de spaţiu pe care îl oferă o galerie (în cazul de faţă Galateea), un muzeu ori o instituţie culturală: bibliotecă, facultate umanistă etc. |