„Ceramica este în același timp cea mai simplă și cea mai dificilă dintre arte. Este cea mai simplă fiindcă e cea mai elementară; este cea mai dificilă fiindcă e cea mai abstractă. Istoricește se numără printre primele arte. […]
Ceramica e artă pură; este artă eliberată de orice intenție imitativă. […] ceramica este artă plastică în cea mai abstractă esență a ei.”
Herbert Read, Semnificația Artei
Este o primă expoziție surprinzătoare în care se întâlnesc pe simeze Ilie Rusu și Constantin Rusu – tată și fiu, un preambul al unui proiect mai amplu inițiat de artistul ceramist cu origini clujene. Acesta invită colegi artiști care se exprimă preponderent în alte medii, le pune la dispoziție materialul ceramic și le deschide o ușă spre experimente îndrăznețe și extravaganțe artistice. Este o cale a rigorii intelectuale și desfătării tactile care verifică în ce masură noile sarcini pot deveni cu adevărat soluționabile. Seriozitatea și jocul, rigoarea și dezinvoltura interferează, ancorarea în contextul unei tradiții nu mai este predefinită și se produce o deplasare a centrului de greutate de la un pol spre celălalt. Primul invitat, Constantin Rusu, abordează pictura și grafica într-o manieră originală, un complex puzzle greu de descifrat. Suprafețele sunt acoperite de semne grafice, săgeți vectoriale care regăsesc în ceramică noi modalități expresive, un azulejos contemporan. Dinamica, impetuozitatea mișcării, receptarea forțelor vizuale, livrescul și conceptualul se întrepătrund și se manifestă într-un edificiu vizual comprimat spre înăuntru sau explodând spre înafară, în creștere sau în descreștere.
Adela Bonaț
„Cu drugul care servea pentru a închide o uşă şi cuprins de o moleşeală crescîndă, am făcut o gaură; s-a văzut o lumină albastră. Am lucrat mult şi chiar în acea după-amiază am pătruns înăuntru. Primul meu sentiment n-a fost dezamăgirea de-a nu găsi alimente, nici bucuria de-a descoperi o pompă de apă şi o uzină electrică, ci o plăcută şi generoasă uimire: pereţii, acoperişul, podeaua erau de porţelan albastru şi pînă şi aerul în această cameră, fără altă comunicare cu lumina zilei decît o ferestruică înaltă şi ascunsă între ramurile unui copac, avea o transparenţă cerească şi profundă, precum cea din spuma cascadelor.”
Adolfo Bioy Casares, Invenția lui Morel
Expoziția poate fi vizitată până în data de 2 martie 2023.
Curator: Adela Bonaț
Coordonator: Marius Stanciu
Ceramica e artă pură; este artă eliberată de orice intenție imitativă. […] ceramica este artă plastică în cea mai abstractă esență a ei.”
Herbert Read, Semnificația Artei
Este o primă expoziție surprinzătoare în care se întâlnesc pe simeze Ilie Rusu și Constantin Rusu – tată și fiu, un preambul al unui proiect mai amplu inițiat de artistul ceramist cu origini clujene. Acesta invită colegi artiști care se exprimă preponderent în alte medii, le pune la dispoziție materialul ceramic și le deschide o ușă spre experimente îndrăznețe și extravaganțe artistice. Este o cale a rigorii intelectuale și desfătării tactile care verifică în ce masură noile sarcini pot deveni cu adevărat soluționabile. Seriozitatea și jocul, rigoarea și dezinvoltura interferează, ancorarea în contextul unei tradiții nu mai este predefinită și se produce o deplasare a centrului de greutate de la un pol spre celălalt. Primul invitat, Constantin Rusu, abordează pictura și grafica într-o manieră originală, un complex puzzle greu de descifrat. Suprafețele sunt acoperite de semne grafice, săgeți vectoriale care regăsesc în ceramică noi modalități expresive, un azulejos contemporan. Dinamica, impetuozitatea mișcării, receptarea forțelor vizuale, livrescul și conceptualul se întrepătrund și se manifestă într-un edificiu vizual comprimat spre înăuntru sau explodând spre înafară, în creștere sau în descreștere.
Adela Bonaț
„Cu drugul care servea pentru a închide o uşă şi cuprins de o moleşeală crescîndă, am făcut o gaură; s-a văzut o lumină albastră. Am lucrat mult şi chiar în acea după-amiază am pătruns înăuntru. Primul meu sentiment n-a fost dezamăgirea de-a nu găsi alimente, nici bucuria de-a descoperi o pompă de apă şi o uzină electrică, ci o plăcută şi generoasă uimire: pereţii, acoperişul, podeaua erau de porţelan albastru şi pînă şi aerul în această cameră, fără altă comunicare cu lumina zilei decît o ferestruică înaltă şi ascunsă între ramurile unui copac, avea o transparenţă cerească şi profundă, precum cea din spuma cascadelor.”
Adolfo Bioy Casares, Invenția lui Morel
Expoziția poate fi vizitată până în data de 2 martie 2023.
Curator: Adela Bonaț
Coordonator: Marius Stanciu
LUCRARI DIN EXPOZITIE - GALERIE DE IMAGINI