Obiecte care păstrează urme, mimează funcții, care afișează fragilitatea ca formă de expresie. O privire încetinită, un tip de întâlnire bazat nu pe contact ci pe rezonanță: o poetică a vulnerabilității.
Ideea de | după atingere | - momentul în care atingerea, deși încetată, continuă să lucreze în material. Un timp secund, o reverberație care nu mai aparține corpului, dar nici nu se desprinde de el cu desăvârșire. Materia pare să păstreze nu doar forma perceptibilă, ci și pulsația unei prezențe trecute. Această persistență subtilă oferă lucrărilor o calitate stranie, făcându-le să pară impregnate de o memorie minerală, obligând la o apropiere cu un soi de pietate delicată, de gest reținut, de umbra pe care o proiectează. Prin eliminarea excesului, materia devine și mai sonoră – rămânând silențioasă doar în aparență – aceasta se deschide spre o densitate poetică ce nu poate fi ignorată.
Fiecare cută este o mișcare imprimată în materialul delicat, transformând obiectul într-un veșmânt al corporalității invizibile. O membrană secundă arhivează mișcări trecute. Lucrurile spinoase devin fragmente de natură mineralizată, fiind purtătoare deopotrivă de delicatețe și pericol. Atingerea pe care o refuză este aceeași pe care o cheamă: o tensiune a apropierii care invită la negocierea distanței. Fiecare prezență materială pare să se desprindă de funcția sa inițială și sugerată, devenind purtătoarea unei ambiguități fertile.
Obiectele compun o gramatică funcțională a percepției vizuale, o sintaxă a golurilor și tensiunilor în care fiecare formă devine un enunț deschis interpretării. Ele refuză să fie ceea ce par: sunt deopotrivă recognoscibile și străine, apropiate și distanțate de prototipul-idee căruia le asociem. Acest regim de ambivalență creează o zonă de suspensie, o destabilizare discretă care prin “de-funcționalizare” redă obiectelor o dimensiune contemplativă, reconfigurând modul în care ochiul uman înțelege materia și, implicit, lumea.
Expoziția își propune să creeze un spațiu în care privirea devine ea însăși un act de „post atingere”, un spațiu între gest și urmă, între atingere și ecoul ei prelungit în materie, să ofere un câmp de relații în care sensul este structurat lent, cu ajutorul disponibilității privitorului de a acorda timp, receptivitate și atenție (în sensul cel mai profund al cuvântului).
Kassandra Mihai
Expoziția va fi deschisă în perioada 19 decembrie, 2025 – 07 ianuarie 2026.
Curator: Kassandra Mihai
Coordonator: Anca Vintilă Dragu
Parteneri: Workspace Studio, Inkad
Parteneri media: Modernism.ro, Revista Arta, Intell News, Leviathan, ArtLine, Amos News, Agenția de Carte, Propagarta, Empower Artists, Piața de Artă, Radio România Cultural, Radio România Internațional, Zile și Nopți, Top Business
Ideea de | după atingere | - momentul în care atingerea, deși încetată, continuă să lucreze în material. Un timp secund, o reverberație care nu mai aparține corpului, dar nici nu se desprinde de el cu desăvârșire. Materia pare să păstreze nu doar forma perceptibilă, ci și pulsația unei prezențe trecute. Această persistență subtilă oferă lucrărilor o calitate stranie, făcându-le să pară impregnate de o memorie minerală, obligând la o apropiere cu un soi de pietate delicată, de gest reținut, de umbra pe care o proiectează. Prin eliminarea excesului, materia devine și mai sonoră – rămânând silențioasă doar în aparență – aceasta se deschide spre o densitate poetică ce nu poate fi ignorată.
Fiecare cută este o mișcare imprimată în materialul delicat, transformând obiectul într-un veșmânt al corporalității invizibile. O membrană secundă arhivează mișcări trecute. Lucrurile spinoase devin fragmente de natură mineralizată, fiind purtătoare deopotrivă de delicatețe și pericol. Atingerea pe care o refuză este aceeași pe care o cheamă: o tensiune a apropierii care invită la negocierea distanței. Fiecare prezență materială pare să se desprindă de funcția sa inițială și sugerată, devenind purtătoarea unei ambiguități fertile.
Obiectele compun o gramatică funcțională a percepției vizuale, o sintaxă a golurilor și tensiunilor în care fiecare formă devine un enunț deschis interpretării. Ele refuză să fie ceea ce par: sunt deopotrivă recognoscibile și străine, apropiate și distanțate de prototipul-idee căruia le asociem. Acest regim de ambivalență creează o zonă de suspensie, o destabilizare discretă care prin “de-funcționalizare” redă obiectelor o dimensiune contemplativă, reconfigurând modul în care ochiul uman înțelege materia și, implicit, lumea.
Expoziția își propune să creeze un spațiu în care privirea devine ea însăși un act de „post atingere”, un spațiu între gest și urmă, între atingere și ecoul ei prelungit în materie, să ofere un câmp de relații în care sensul este structurat lent, cu ajutorul disponibilității privitorului de a acorda timp, receptivitate și atenție (în sensul cel mai profund al cuvântului).
Kassandra Mihai
Expoziția va fi deschisă în perioada 19 decembrie, 2025 – 07 ianuarie 2026.
Curator: Kassandra Mihai
Coordonator: Anca Vintilă Dragu
Parteneri: Workspace Studio, Inkad
Parteneri media: Modernism.ro, Revista Arta, Intell News, Leviathan, ArtLine, Amos News, Agenția de Carte, Propagarta, Empower Artists, Piața de Artă, Radio România Cultural, Radio România Internațional, Zile și Nopți, Top Business
LUCRARI DIN EXPOZITIE - GALERIE DE IMAGINI





